Motanul meu parasutist fara parasuta!

Imi cer scuze daca voi avea greseli, daca mananc litere, nu am dormit toata noaptea, am baut doar multe cafele si am stat cu Max al meu care si-a dat seama ca nu are aripi.

Starea lui e buna, cred ca a fost mai mult sperietura mea, labuta e fracturata, dar se va vindeca, cerul gurii e spart, dar cel mai probabil in aceasta seara il vor opera.Nu are coaste rupte.Este internat si e cam goala casa...Eu arat mai rau decat un zombi, am ochii mici, rosii, injectati, dar tot nu mi-e somn, mi-e gandul la motanelul meu.

Cu siguranta nu va mai sta la geam niciodata, sper ca aceasta intamplare neplacuta, sa-i fie invatatura de minte!

Motanelul meu....

....Max al meu....mi-a facut azi o "bucurie", a sarit pe geam de la etajul 3.Nu stiu cum am coborat scarile, cred ca tot cate 4 trepte, desculta, iar cand am ajuns jos l-am vazut plin de sange si cu labuta rupta....atata de tare am urlat incat s-au aprins cateva becuri pe la vecini....

Ma bucur ca am dat de un veterinar, care sper sa-i fi fost de folos, are cateva coaste rupte, cerul gurii spart, labuta rupta, dar maine il voi duce la Cluj la operatie.Sper din tot sufletul sa traiasca, sa se faca bine sa ne putem juca iar ...

Il iubesc foarte mult, poate cel mai mult pe lumea asta, cu el dorm, cu el mananc, cu el plec de multe ori la cumparaturi, s-a plimbat in tara cat nu s-au plimbat alti oameni, e un membru al familiei!

Imi pun toata speranta in operatia de maine!Doamne ajuta sa se faca bine!

Studiu despre un barbat

Esti cel care a trezit tot ce dormea in mine in clipa in care ti-am auzit vocea.Esti prea bland cu necunoscutii.Am ajuns sa-ti fac portretul robot dupa vocea ta, dupa ce-mi spuneai, dupa cum puneai intrebari.Puteam sa te caut pe strazi cu ochii inchisi, sa-ti mangai chipul si sa-mi dau seama ca te-am gasit, dar nu, am preferat sa faci tu pasul catre mine si sa-mi intinzi mana dreapta, sa te prezinti.

Te analizez atunci cand tu crezi ca doar ma uit.Te plimb in toate colturile lumii si imi dau sema ca cel mai bine iti sta in mediul care l-ai format tu cu puterea ta.Lasa-ma pe mine sa-ti spun cine esti!Poate ca asa cum te vad eu nu te-ai vazut niciodata, nici nu te-ai gandit la varianta mea.

M-ai lasat sa patrund in locuri in care alte femei priveau de afara.Ai avut incredere in mine.Mi-am dat seama ca nu esti un barbat comun, zambesti chiar si atunci cand altii rabufnesc in hohote de plans, plangi atunci cand vezi pe altii razand degeaba.

Ti-am studiat toate miscarile care le ai in preajma mea, esti atat de diferit cand faci anumite lucruri singur sau atunci cand le faci cu mine.Ma uit la tine si-mi dau seama ca esti perfect, nu ai nevoie de ajustari, personalitatea ta poate omora orice femeie.Nu mi-e frica sa te privesc in ochi pentru ca nu mi-e frica de moarte.De multe ori imi soptesti vorbe ce unora le spui cu glas strident.

Ai primit inaltime pentru a vedea lumea de sus, o faci in asa fel incat nimeni sa nu-si dea seama.Iti desfaci gandurile in propozitii doar atunci cand ai cu adevarat ceva de spus.Esti singurul care poate distruge sau intari ziduri in sufletul tau.Te folosesti de inteligenta pentru a obtine orice, stii prea bine ca rabdarea iti pune pe tava fiecare dorinta ascunsa in tine.

Ma cuprinzi in bratele tale si-mi lasi doar forta de a urla tremurand.Lasi sa curga din mine placerea ta si nici atunci nu-mi dai drumul din bratele tale.Imi tai respiratia si ma duci pana in pragul lesinului unde ma resuscitezi.Apoi adormi.Imi place sa te privesc minute in sir, sa-ti vad multumirea de pe chip.Genele tale lungi si arcuite tremura atunci cand iti ating fruntea cu buzele mele, e acel multumesc care trebuia sa ti-l spun in cuvinte, dar m-ai lasat fara grai.

Plec.Dar revin, stiu drumul!

Recapitulare!

E 2010, am mai inbatranit un an!Calcul relativ simplu.Mai am cateva zile si schimb prefixul, treaba care ma inspaimanta, 20 de ani...e atat de frumos, dar parca as vrea din nou 15...16...17...sa visez la chestii interzise, parca nici tigara nu-mi mai da atata satisfactie acum cand pot fuma oriunde si cu oricine de fata.Parca era atat de buna in wc la liceu!

Trece timpul, parca o ora are 30 de minute, de multe ori la sfarsit de saptamana ma gandesc ca n-am facut mare lucru, dar timpul tot a trecut!Hmmm cred ca la 40 de ani ajung sa-mi plang de mila!

Sa recapitulam niste chestii.Acest blog a luat viata in 2009 dupa ce am termint cu bacul.Bacul a reusit sa-mi dea un strop de maturitate, m-am simtit mai increzatoare si am inceput sa iau decizii pe propria raspundere.Uneori am platit pentru ele, dar asta e treapta spre un alt nivel in scoala vietii.

Mi-am dat seama ca cele mai bune decizii sunt cele luate in 2 secunde, asa n-am dat gres niciodata!Sa revenim, a venit toamna, apoi iarna, am trecut cu bine de sarbatori, am renuntat la unele persoane care nu-si aveau rostul pe langa mine, din cantitate am ales calitatea si bine am facut!E drept am cunoscut persoane noi care-mi merita atentia, sau o persoana noua...da, o persoana noua si alte persoane noi, asa e mai corect!

Primavara 2010 a venit si cu bune si cu rele, chiar daca eu mi-am propus de multe ori sa fie altfel cineva de sus mi-a aratat ca-i asa cum e scris si parca mi-a facut cu ochiul sa las planurile si curiozitatile, in asa fel e mai frumoasa orice zi ce vine, e mai spontan si ajung sa ma bucur mai mult de ea!

Urmeaza vara si daca toata lumea stie ce face, eu nu stiu, iar daca e sa fac ceva mi-ar place sa ma trezesc intr-o dimineata si sa dau cu banul, decizia sa tina de o aruncare buna.Concluzia e ca m-am schimbat fata de anul trecut.Am mult mai multa incredere in mine, am invatat cand sa ma doara anumite lurcuri si cand nu, am invatat ca nu e bine sa fiu buna cu toti, uneori e de ajutor sa fiu o nesuferita, uneori e de ajutor sa fiu blanda, mai am multe de invatat, abea acum mi-am luat avant.

Am scris acest post pentru sufletul meu, pentru a ma elibera, pentru a citi peste un an, doi ce am avut in cap acum.

Un nou inceput!

Hello!!!Am revenit!Am disparut o perioada mititica, am avut un moment de slabiciune cand am sters toate postarile.Si acum ma intreb de ce am facut acest lucru atunci, ma rog, asa am simtit ca-i bine, acum am vazut ca m-am inselat.

Chiar am nevoie de acest blog, desi nu am talent la scris,  nu voi mai sterge nimic niciodata!Asa cum pozele raman amintiri, asa imi doresc sa imi ramana si acest blog, fiecare postare sa fie ca o fotografie.Gata acum la treaba ca mi-e tare dor sa scriu!