Esti cel care a trezit tot ce dormea in mine in clipa in care ti-am auzit vocea.Esti prea bland cu necunoscutii.Am ajuns sa-ti fac portretul robot dupa vocea ta, dupa ce-mi spuneai, dupa cum puneai intrebari.Puteam sa te caut pe strazi cu ochii inchisi, sa-ti mangai chipul si sa-mi dau seama ca te-am gasit, dar nu, am preferat sa faci tu pasul catre mine si sa-mi intinzi mana dreapta, sa te prezinti.
Te analizez atunci cand tu crezi ca doar ma uit.Te plimb in toate colturile lumii si imi dau sema ca cel mai bine iti sta in mediul care l-ai format tu cu puterea ta.Lasa-ma pe mine sa-ti spun cine esti!Poate ca asa cum te vad eu nu te-ai vazut niciodata, nici nu te-ai gandit la varianta mea.
M-ai lasat sa patrund in locuri in care alte femei priveau de afara.Ai avut incredere in mine.Mi-am dat seama ca nu esti un barbat comun, zambesti chiar si atunci cand altii rabufnesc in hohote de plans, plangi atunci cand vezi pe altii razand degeaba.
Ti-am studiat toate miscarile care le ai in preajma mea, esti atat de diferit cand faci anumite lucruri singur sau atunci cand le faci cu mine.Ma uit la tine si-mi dau seama ca esti perfect, nu ai nevoie de ajustari, personalitatea ta poate omora orice femeie.Nu mi-e frica sa te privesc in ochi pentru ca nu mi-e frica de moarte.De multe ori imi soptesti vorbe ce unora le spui cu glas strident.
Ai primit inaltime pentru a vedea lumea de sus, o faci in asa fel incat nimeni sa nu-si dea seama.Iti desfaci gandurile in propozitii doar atunci cand ai cu adevarat ceva de spus.Esti singurul care poate distruge sau intari ziduri in sufletul tau.Te folosesti de inteligenta pentru a obtine orice, stii prea bine ca rabdarea iti pune pe tava fiecare dorinta ascunsa in tine.
Ma cuprinzi in bratele tale si-mi lasi doar forta de a urla tremurand.Lasi sa curga din mine placerea ta si nici atunci nu-mi dai drumul din bratele tale.Imi tai respiratia si ma duci pana in pragul lesinului unde ma resuscitezi.Apoi adormi.Imi place sa te privesc minute in sir, sa-ti vad multumirea de pe chip.Genele tale lungi si arcuite tremura atunci cand iti ating fruntea cu buzele mele, e acel multumesc care trebuia sa ti-l spun in cuvinte, dar m-ai lasat fara grai.
Plec.Dar revin, stiu drumul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu