sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Ultima intalnie din noiembrie...

Se duce si noiembrie 2010, urmeaza luna mea preferata din an, cele mai frumoase sarbatori, zapada, miros de brad, cadouri, luminite colorate...luna in care ma simt copil!

joi, 11 noiembrie 2010

Excursie la Ciucea

Sambata dimieata deschid ochii, caut telefonul in pat, o sun pe Clementina.Am cazut de acord ca trebuie sa plecam undeva de dimineata pana seara, dar conditia de baza era sa mergem cu trenul.Ne-am tot scarpinat in cap, am insirat mai multe locuri si am dat de Ciucea.DA!Mergem la Ciucea, acasa la Gogu!

Seara suna interfonul, Clementina!Fata de treaba fiind, nu vine cu mana in fund, aduce doua oua Kinder.In urmatoarele 10 minute doua proaste de 20, respectiv 21 de ani se jucau cu surpriza.Totul a decurs destul de misto, am gatit, sau mai bine spus a gatit ea si eu luam lectii, am mancat, dupa o masa sanatoasa urmeaza o tigara canceroasa si aici ne vin idei.Dupa cum ne stim ce ceva ani, trebuia sa facem o tampenie in tren, primele idei au fost sa ne ducem o ceapa asa cum fac ardelenii, dupa care am spus ca ne facem burta din balon sau ceva sa para credibil sa putem sta intinse pe banchete, au urmat multe, cum ne iesea una pe gura urmau 5 minute de rasete cu lacrimi.Am facut baita si in pat adunarea pentru ca era deja 3 si la 5 jumatate ne trezeam.In pat cine mama dracului sa aiba somn???De pe o parte pe alta, ma rog intr-un final adormim.La 5 si jumatate suna alarma la telefonul ei, o voce ciudata zice"Scoala ba ca canta cucu!", stiind ca suntem singure in toata casa, am sarit din pat gata sa ma arunc pe geam, o lovesc si pe Clementina si incepe sa rada, incep si eu!

Repede cafeluta, spalat pe portret, machiaj, imbracat, parfumat, tiagra normal, ura si la gara!In gara avem o dilema mare, trenul nostru cica pornea de la peronul zero, ma rog, cumva, cumva ne urcam in tren intreband fiecare pasager "spre Cluj merge?", prea multa lume nu stia, dar asta e, daca nu e buna directia coboram si cautam altceva.

In gara la Ciucea, aer curat, noi doua cu vezica plina dupa cola, in gara nici poveste de un loc de usurare, in tren nici sa nu aud, gasim un nenorocit de bar, Clementina a fost "ghida", ne-am facut nevoile si da-i pe ras de ne spargem, nu stiam nici macar directia spre casa lui Gogu.Intr-un final ajungem, scoatem tigara, salutam civilizat fiecare masina care trecea si se apropie de noi o baba care cersea, ba si se tinea nebuna scai de noi, gata sa o batem, nici una nici alta tampita ne blesteama, nu ajungem bine in curtea casei si alta ne buna ne blesteama, ni se facuse frica parca.

Dupa vizita, am plecat in sat, am ajuns aproape de gara...plictiseala.Ne-am asezat pe pervazul unui geam si toti soferii reactionau, ne-am mutat in gara pe o banca, eu destul de ciufuta, mancam, cand imi intorc capul spre Clementina, se machia, imi aprind tigara, Cementina se dadea cu fixativ.Uscheala de acolo sa nu rada impegatul de noi, hai sa cautam o cafenea, draci goi, peste tot baruri de betivi unde femeile nu pasesc.La un moment dat am spus ca intram undeva sa bem si noi o cafea ca oamenii, ce sa vezi, tot plini de betivi, hai afara ca aici nu-i de noi.Suparate, plecam si o voce suava si balnda..."frumoaselor de ce nu intrati?".Aveam putin senzatia ca aud voci, cand intoarcem capul, in fata noastra cel mai frumos barbat pe care l-am vazut pana acum.Mi-au cazut ochii, cheleam deja, nu-mi venea sa cred ce vad, bai cel mai frumos barbat din lume locuieste in Ciucea????Cand ma uit la Clementina o vad toata rosie la fata!Ca proastele refuzam sa intram in bar si plecam in supararile noastre amandoua cu ochii mari, cu zambet larg, fara sa scoatem un cuvintel.

Concluzia este ca a fost bine si frumos, ultima zi superba si calduroasa din an probabil, am vazut casa lui Octavian Goga, Tavi sau Gogu pentru prieteni, am vazut cel mai frumos barbat din lume si am schimbat aerul.Apropo, frumosule, daca cumva citesti acest post si daca cumva esti musulman, sa ne cauti, suntem gata sa ne maritam si gata sa impartim un singur barbat!Asteptam mesajul tau, cu drag, fetele de la Oradea!

joi, 4 noiembrie 2010

Prietena mea imaginara...!

De la inceput simt nevoia unei precizari...urmatoarea poveste se intampla pe cand aveam 4-5 ani, nu in prezent!

Daca acum e la moda sa ai un prieten imaginar, in acele vremuri era ceva de speriat, daca in gasca ta de la bloc aveai un amic cu parinti slobozi la minte si te auzeau ca stai de vorba cu un prieten imaginar, isi inchideau copilul in casa 2 saptamani pe motiv de varicela si veneau la usa parintilor tai cu o carte de vizita a celui mai bun psiholog din oras.

Prietena mea se numea Iga, locuia in Targu Jiu si nu se supara daca o imparteam cu o vecina de palier, era prea plictisitor sa stiu numai eu de Iga, mai rau era dimineata cand ma intalneam pe scari cu cealalta dementa care vedea oameni si ne certam pe motiv ca:"Iga a dormit la mine!", "Minti!E la mine in camera mare, vrei sa o vezi?"....Oricum, cand era vorba de Iga, luam toate geamantanele posibile in casa, le umpleam cu jucarii si ma mutam in camera mare unde eram acasa la Iga.Normal ca atunci cand ma plictiseam le lasam in mijlcul casei si mama facea putin cu nervii.

Asa cum orice copil isi imita in mare parte parintii, asa ii imitam si eu, atunci ieseau jocuri de genul, eu lucram la banca si Iga venea sa depuna bani, eu eram politista si Iga conducea sub influenta alcoolului, e normal, Iga facuse si puscarie dupa ce-i luasem carnetul si a spart banca, uneori le mai amestecam sa fie mai multa actiune.

Cu trecerea timpului, adica pe cand incepeam clasa intai, Iga se facuse femeie de casa si petrecea mult timp la telefon cu mine.Tin minte ca aveam un telefon fara butoate, doar cu o rotita si un receptor mai mare decat capul meu, iar cand tineam prea mult receptorul la ureche se pierdea tonul, sau cand aveam noroc, se auzeau unele conversatii, vag, dar se auzeau.

Iga a fost o prietena in adevaratul sens al cuvantului, mereu ma lasa sa dau vina pe ea cand facem vreo tampenie, niciodata nu s-a suparat pe mine, acum plec sa stau la telefon cu prietena mea reala, Clementina!