A venit Mos Nicolae!!!

In urma cu cativa ani, multi ani, pe data de 5 decembrie imi pregateam cu mare atentie ghetele, le spalam, le stergeam, le dadeam cu putin parfum luat la intamplare de pe raftul din baie si le puneam in geam, adica intre geamuri, pe atunci nu erau termopane.Urma ritualul de seara, spalat dinti, facut baita si in patuc, doar ca pe data de 5 decembrie nici batuta nu puteam sa adorm, asteptam cu nerabdare momentul in care Mos Nicolae ajunge si la mine.

In camera de langa, parintii mei asteptau sa adorm eu si atunci urmau vizitele de verificare:"am venit sa vad daca ti-e sete...", peste 5 minute iar veneau cu idei de foame sau poate pipi....ma rog, in concluzie Mosul venea la mine pe la vreo 6 dimineata cand era sigur ca nu se trezesc cu mine in camera mare.Dupa lungi cugetari mi-am dat seama ca Mos Nicolae e o aratare cu aripi si cu barba si cu un sac zburator, altfel nu avea cum sa-mi lase cadourile la etajul 4, dar ca de obicei mintea parintilor mei a depasit granita normalitatii si mi-au dat o abureala ca Mos Nicolae are un elicopter si cu el isi face teraba.Apoi au urmat tot felul de intrebari pe genul "Mosul e pilot?", sau "Ma poate plimba si pe mine o tura cu elicopterul?", eu imi imaginam ca are un elicopter mare cat un tir unde incap foarte multe jucarii.

Dimineata fuga in camera mare, fericire maxima pana la cer si inapoi, jucarii, dulciuri, haine, fructe, dar intr-un an ai mei au avut proasta inspiratie de a cumpara un sarpe de plastic care daca il tineai de coda se misca.Dupa ce l-am vazut si dupa ce ai mei s-au jucat tot pe rand cu el a urmat plans si isterie.Mi-a fost o frica de el ca a trebuit sa vad cand il arunca la gunoi sa nu mai stea in casa noastra.Seara cand ma punea in pat si imi baga colturile de la plapuma sub perina, asta e alta poveste, imi era frica de colturi si atunci trebuiau ascunse, dupa pupic si rugaciune, ma uitam ca o retardata de jos sa vad daca nu apare sarpele, o lunga perioada am facut treaba asta.

In acest an am asteptat sa vina un tinerel Nicolae care sa stea la mine macar pana de Craciun cand in schimb vine Tinerelul Craciun, dar nu a fost asa, am primit si eu o pijamaluta cu un motanel pe ea, prima pijamaluta care o am de la mama si e normala, mi-a mai luat doua care au pantalonasii atat de scurti incat ai senzatia ca-s chiloti.Plec in pat sa stau cu ochii pe geam poate zaresc un elicopter!

La Botosani...

Este a treia oara pentru mine cand vin in acest oras, dupa nici doua ore mi se face dor de tot ce inseamna Oradea sau oamenii dragi de acolo.Stand aici imi dau seama cat de frumos este orasul meu, cat de emancipat este, cat de frumos se imbraca oamenii de acolo, cat de frumoase si interesate de ele sunt oradencele, una peste alta, defectele acestui oras imi arata cat de frumoasa este Oradea.

Max e foarte incantat de schimbare, aici toti mananca carne, ii mai cade si lui cate ceva, este mereu in centrul atentiei, face ce vrea...pentru el si drumul e o placere, are activitate, admira fiecare masina asta pana cand oboseste si adoarme.

Mi-e dor de nebuniile care le faceam acasa, ultimele doua au fost mortal de tari, ne-am costumat in musulmani, eu cu Clementina imbracate in negru cu val pe mutra iar Portocala in alb, pe cap cu o fata de perina.Am iesit asa la magazin, am atras privirile ca un magnet, mi-am dat seama cat de socati erau oamenii de acest port, dar mi-a placut, a fost o noapte memorabila!

La ultima intalnire Clementina a gatit ca de obicei, apoi am jucat carti, parea mult prea plictisitor asa ca ne-am mutat in lift.Spre dimineata am gasit o alta metota de a rade cu lacrimi, sunam la tot felul de anunturi gasite pe internet."Vand loc de veci", "vand drujba", "vand teren", "vand rate", "vand vaca", iar noi la fiecare gaseam ceva de intrebat...."cate camere are locul de veci, dar usa metalica?"..."e inmatriculata drujba?"..."...pe teren as vrea sa pun niste ceapa, se poate?"..."mac, mac, maaaccc, macccc!!!"...vacile erau toate vandute ca norocul!

Abea astept sa ma intorc acasa la nebunii mei, in casa mea, sa dorm in patul meu, sa-mi vad oamenii dragi, atat de greu trece timpul....!

Prima mea reactie de cand am ajuns a fost ca Siberia e pistol cu apa pe langa Botosani...acum plec, umreaza si altcineva la laptop, mi-e atat de greu sa traiesc cu mai multi oameni intr-un apartament...e atat de bine singura!!!

Ultima intalnie din noiembrie...

Se duce si noiembrie 2010, urmeaza luna mea preferata din an, cele mai frumoase sarbatori, zapada, miros de brad, cadouri, luminite colorate...luna in care ma simt copil!

Excursie la Ciucea

Sambata dimieata deschid ochii, caut telefonul in pat, o sun pe Clementina.Am cazut de acord ca trebuie sa plecam undeva de dimineata pana seara, dar conditia de baza era sa mergem cu trenul.Ne-am tot scarpinat in cap, am insirat mai multe locuri si am dat de Ciucea.DA!Mergem la Ciucea, acasa la Gogu!

Seara suna interfonul, Clementina!Fata de treaba fiind, nu vine cu mana in fund, aduce doua oua Kinder.In urmatoarele 10 minute doua proaste de 20, respectiv 21 de ani se jucau cu surpriza.Totul a decurs destul de misto, am gatit, sau mai bine spus a gatit ea si eu luam lectii, am mancat, dupa o masa sanatoasa urmeaza o tigara canceroasa si aici ne vin idei.Dupa cum ne stim ce ceva ani, trebuia sa facem o tampenie in tren, primele idei au fost sa ne ducem o ceapa asa cum fac ardelenii, dupa care am spus ca ne facem burta din balon sau ceva sa para credibil sa putem sta intinse pe banchete, au urmat multe, cum ne iesea una pe gura urmau 5 minute de rasete cu lacrimi.Am facut baita si in pat adunarea pentru ca era deja 3 si la 5 jumatate ne trezeam.In pat cine mama dracului sa aiba somn???De pe o parte pe alta, ma rog intr-un final adormim.La 5 si jumatate suna alarma la telefonul ei, o voce ciudata zice"Scoala ba ca canta cucu!", stiind ca suntem singure in toata casa, am sarit din pat gata sa ma arunc pe geam, o lovesc si pe Clementina si incepe sa rada, incep si eu!

Repede cafeluta, spalat pe portret, machiaj, imbracat, parfumat, tiagra normal, ura si la gara!In gara avem o dilema mare, trenul nostru cica pornea de la peronul zero, ma rog, cumva, cumva ne urcam in tren intreband fiecare pasager "spre Cluj merge?", prea multa lume nu stia, dar asta e, daca nu e buna directia coboram si cautam altceva.

In gara la Ciucea, aer curat, noi doua cu vezica plina dupa cola, in gara nici poveste de un loc de usurare, in tren nici sa nu aud, gasim un nenorocit de bar, Clementina a fost "ghida", ne-am facut nevoile si da-i pe ras de ne spargem, nu stiam nici macar directia spre casa lui Gogu.Intr-un final ajungem, scoatem tigara, salutam civilizat fiecare masina care trecea si se apropie de noi o baba care cersea, ba si se tinea nebuna scai de noi, gata sa o batem, nici una nici alta tampita ne blesteama, nu ajungem bine in curtea casei si alta ne buna ne blesteama, ni se facuse frica parca.

Dupa vizita, am plecat in sat, am ajuns aproape de gara...plictiseala.Ne-am asezat pe pervazul unui geam si toti soferii reactionau, ne-am mutat in gara pe o banca, eu destul de ciufuta, mancam, cand imi intorc capul spre Clementina, se machia, imi aprind tigara, Cementina se dadea cu fixativ.Uscheala de acolo sa nu rada impegatul de noi, hai sa cautam o cafenea, draci goi, peste tot baruri de betivi unde femeile nu pasesc.La un moment dat am spus ca intram undeva sa bem si noi o cafea ca oamenii, ce sa vezi, tot plini de betivi, hai afara ca aici nu-i de noi.Suparate, plecam si o voce suava si balnda..."frumoaselor de ce nu intrati?".Aveam putin senzatia ca aud voci, cand intoarcem capul, in fata noastra cel mai frumos barbat pe care l-am vazut pana acum.Mi-au cazut ochii, cheleam deja, nu-mi venea sa cred ce vad, bai cel mai frumos barbat din lume locuieste in Ciucea????Cand ma uit la Clementina o vad toata rosie la fata!Ca proastele refuzam sa intram in bar si plecam in supararile noastre amandoua cu ochii mari, cu zambet larg, fara sa scoatem un cuvintel.

Concluzia este ca a fost bine si frumos, ultima zi superba si calduroasa din an probabil, am vazut casa lui Octavian Goga, Tavi sau Gogu pentru prieteni, am vazut cel mai frumos barbat din lume si am schimbat aerul.Apropo, frumosule, daca cumva citesti acest post si daca cumva esti musulman, sa ne cauti, suntem gata sa ne maritam si gata sa impartim un singur barbat!Asteptam mesajul tau, cu drag, fetele de la Oradea!

Prietena mea imaginara...!

De la inceput simt nevoia unei precizari...urmatoarea poveste se intampla pe cand aveam 4-5 ani, nu in prezent!

Daca acum e la moda sa ai un prieten imaginar, in acele vremuri era ceva de speriat, daca in gasca ta de la bloc aveai un amic cu parinti slobozi la minte si te auzeau ca stai de vorba cu un prieten imaginar, isi inchideau copilul in casa 2 saptamani pe motiv de varicela si veneau la usa parintilor tai cu o carte de vizita a celui mai bun psiholog din oras.

Prietena mea se numea Iga, locuia in Targu Jiu si nu se supara daca o imparteam cu o vecina de palier, era prea plictisitor sa stiu numai eu de Iga, mai rau era dimineata cand ma intalneam pe scari cu cealalta dementa care vedea oameni si ne certam pe motiv ca:"Iga a dormit la mine!", "Minti!E la mine in camera mare, vrei sa o vezi?"....Oricum, cand era vorba de Iga, luam toate geamantanele posibile in casa, le umpleam cu jucarii si ma mutam in camera mare unde eram acasa la Iga.Normal ca atunci cand ma plictiseam le lasam in mijlcul casei si mama facea putin cu nervii.

Asa cum orice copil isi imita in mare parte parintii, asa ii imitam si eu, atunci ieseau jocuri de genul, eu lucram la banca si Iga venea sa depuna bani, eu eram politista si Iga conducea sub influenta alcoolului, e normal, Iga facuse si puscarie dupa ce-i luasem carnetul si a spart banca, uneori le mai amestecam sa fie mai multa actiune.

Cu trecerea timpului, adica pe cand incepeam clasa intai, Iga se facuse femeie de casa si petrecea mult timp la telefon cu mine.Tin minte ca aveam un telefon fara butoate, doar cu o rotita si un receptor mai mare decat capul meu, iar cand tineam prea mult receptorul la ureche se pierdea tonul, sau cand aveam noroc, se auzeau unele conversatii, vag, dar se auzeau.

Iga a fost o prietena in adevaratul sens al cuvantului, mereu ma lasa sa dau vina pe ea cand facem vreo tampenie, niciodata nu s-a suparat pe mine, acum plec sa stau la telefon cu prietena mea reala, Clementina!

Se schimba ora!

Sfarsitul lui octombrie...toamna in toata regula, omeni cu moace triste, parca tot orasul lucreaza la morga, ba e caldut si placut, ba e frig de tremura sufletul in noi, colac peste pupaza se mai schimba si ora.Asta inseamna ca dimineata e bezna, iar pe la ora 17 e ca-n fund la negrii cand au gura deschisa, deci tot bezna.

Festivalurile de vin, plainca, bere, sirop de tuse si ce au mai fost, s-au incheiat, acum au inceput targurile de imbracaminte si incaltaminte.M-am luat cu Clementina de manuta si am plecat fericite spre targ.La targ am gasit standuri si vanzatori, iar cumparatorii erau pe cale de disparitie.Am belit si noi ochii in stanga si in dreapta, o cucoana cu un glas spre disperare:"oameni buni veniti sa va prezint un robot de bucatarie!", toti fugeau in toate directiile posibile, numai sa nu vada robotul.Chiar langa, un domn vindea paltoane de iarna, avand nevoie de unul mi-am aratat intentia de a proba.Galant, m-a ajuta sa-l iau pe mine, venea turnat, parca facut la comanda, dar manecile scurte, asta e vesnica mea problema.Imi intind mainile, le bag in buzunare, ma uit la Clementina, orice faceam la maneci imi era scurt, vanzatorul o dadea in abureli ca-i bun, ca asa se poarta, 2 cm imi plus sau in minus nu se observa...Cum mama masii sa ies eu din casa in plin ger si voscol cu un palton care-mi vine bine, acopera tot ce-i esential, dar cu manecile pana la coate??

Sezonul de telenovele a inceput in mare forta, duduile tinerele se indragostesc de personajul principal, mai ales daca e unul aratos, distinsele doamne comenteaza fiecare episod tricotand sosete si uite asa trece si toamna lui 2010.Eu am simtit nevoia unei schimbari, am mutat putin mobila prin casa, monotonia ma termina psihic, drept rasplata voi face multe schimbari in aceasta toamna.

P.S. caut peruca blonda pana in iana, daca stie cineva unde gasesc in 0radea, rog sa-mi lase un comentariu!

De ziua lui Max

Max al meu a implinit 2 anisori!Nu-mi vine sa cred ca au trecut 2 ani de cand l-am adus intr-o cutie de pantofi, murdar si speriat, 2 ani in care a devenit membru al familiei, 2 ani in care l-am dus la Botosani de cateva ori, 2 ani in care a devenit cunoscut de taximetristii de la Fulger, au fost multe si frumoase si dureroase, dar sunt fericita ca-l am mai ales cand vin acasa si ma asteapata la usa, cand vine seara si-si pune capul pe pieptul meu si-mi toarce, momente frumoase, niciodata nu mi-am putut imagina cate poate invata o pisica si cate poate intelege.

In acest an m-am gandit sa-i fac un tort, niciodata n-am facut asa ceva, normal ca a iesit cum ma asteptam.Dupa doua ore de stat in bucatarie cu capul in oale, mi-am dat seama ca a iesit o mare bomba, tortul semana cu o coliva, in bucatarie parca s-au dat lupte greco-romane, ciocolata era intinsa peste tot, inclusiv Max era de ciocolata, asa ca m-a salvat mama cu un tort facut de ea.A fost singura care s-a gandit ca motanul nu mananca dulce, asa ca a pus cateva felii de salam pe tort.

Duminica seara eu si Max eram gata sa primim invitatii, cine altcineva decat Clementina si Portocala.Deschid usa, cand ma uit la Clementina o vad in rochie de seara, am ras cat 10 la un loc.Max a stat cu noi la masa, a participat la discutii, parca era prea monoton sa stam si sa jucam carti cand puteam face o chestie de neuitat specifica noua.Cred ca in 5 minute ne-am echipat toti 3, aici incepe distractia!

Portocala a fost tanti de serviciu, sau babuti neini, adica si-a luat un halat crem cu floricele portocalii, pe cap o esarfa cu o funda mare, papuci roz si mopul in mana.Clementina s-a costumat ca in seara cu pizza, rochie decoltata, machiaj strident, tocuri imense, floare in cap, ea a fost o lady.Eu am avut rolul copilului prost, adica am avut pantaloni scurti peste cei lungi, tricou peste bluza, parul prins aiurea, ochelari de soare, valiza si o cana in mana.Cand te uitai la noi clar ziceai ca Benny Hill a fost pistol cu apa.

Continuarea e comedie totala, ce naiba sa facem in casa asa imbracati, hai afara!Tot pe rand ziceam sttt liniste, dar cine putea sa se abtina de la ras, cum urcam scarile, vecinii isi incuiau usile de frica copiilor scapati de la casa minunata.Pana la etajul 5 a trebuit sa urcam, acolo un nou vecin prieten cu Portocala ne-a facut sa pupam clanta, nu a fost acasa.Se aude liftul.Iese o duduie cu mutra de pastarnac fiert, Portocala si Clementina zdup pe scari, eu in urma zdrongo-zdrongo cu valiza bombanind ca ma intorc la gara.Oricum ne-am miscat repede, astfel incat sa nu-i dam idei sa cheme politia, va dati seama ce bine aratam toti 3 la sectie dand declaratii.

Ne-am calmat din ras si ne-am intors la usa noului vecin.M-am postat in fata vizorului, Clementina in spatele meu, Portocala stergea pe jos, toti eram pregatiti sa intram in rol.Sun, deschide si imi spun textul, "buna seara, daca puteti sa ne dati si noua zahar..?".Care om normal  se gandeste ca la 11 noaptea pot suna la usa 3 impuscati in cap cu idei nastrusnice sa ceara zahar???Omul saracul nici nu stia cum sa reactioneze, sa rada, sa se inchida in casa de frica, sa cheme politia ca-l invadeaza tiganii din Franta.Dupa cateva secunde am inceput toti sa radem cu lacrimi, asa ca ne-a primit in apartament.Atunci am vazut ca am mai avut un spectator, care era in vizita, probabil in ultima vizita, dupa ce a vazut specimenele care-i suna la usa nu a mai dat pe acolo, acuma ghinion, noi ne cerem scuze.

Ajunsi acasa, am continuat seara jucand mima, scunsa pana la 5 dimineata, apoi am cedat, oricum am rezistat mai mult decat bateriile Duracell!Cam asa a decurs ziua lui Max, si asa se pot distra 3 nebuni de 20, 21, respectiv 22 de ani!

10.10.2010

Zi mare pentru Portocala si Clementina, Portocala a imbatranit, La Multi Ani si tot ce-i mai bun pe lume iti doresc!

Buna!Cautam o Zebra in strand!

Ieri a fost zi de techerleala, impreuna cu Clementina, ne-am facut de cap prin oras, am ras, ne-am prostit, am cantat, am mancat impreuna, am facut o groaza de poze, cateva filmari, intr-un cuvant, a fost o zi superba, nici n-am simtit vremea rea de afara!

Punctul cel mai comic al zilei a fost cand ne-am dus in vizita la bunica ei, hai sa o numim Zebra.Zebra draga de ea nu a fost acasa asa ca am pupat clanta.Ce ne-am gandit, hai sa o cautam la strand, cu siguranta e acolo.Zis si facut!

La intrare in strand ne tot "certam", care sa spuna scopul si durata vizitei!Pana la urma mi-am facut curaj, dar m-am intors spre Clementina si i-am spus:"sa nu razi cand ii explic ca o cautam pe buni prin bazine!".O doamna amabila la intrare ne-a lasat, atat ne-a trebuit!Cred ca toata lumea cunoaste Strandul Iosia, strandul plin de pensionari, asa a fost, toti pensionari, tineri de varsta a treaia, stateau ca plosnitele in apa calda si barfeau.Eram singurele in floarea varstei de acolo.

Intrate in strand nu ne puteam opri din ras, la dusuri cativa indivizi isi spalau "obiectele" care in tinerete erau  marcate cu Amsterdam, acum se mai vede doar Adam, in bazin "domnisoarele" se trageau de buricul dintre sani, dar noi o cautam pe Zebra.Ne-am dus tot roata, ne-am urcat pe podulet, am urlat, ne-am uitat la fiecare garderoba, nimic nici in tunel...in concluzie, Zebra nu-i la strand!

Dezamagite, ne-am vazut de drum, ne-am continuat techerlealea, seara am aflat unde s-a techerluit si Zebra cat timp noi o cautam cu disperare, a fost intr-o plimbare pana in centru, dupa un ziar!

Posibil intr-un viitor post sa aflati de ce ii spunem Zebra(poveste super comica), dar pentru acest lucru am nevoie de aprobare din partea Clementinei!Pana atunci, tema de casa, zebra e alba cu dungi negre, sau neagra cu dungi albe?

De noapte buna.

Seara de seara, fiecare dintre noi ne pregatim de baita sau de dus, ne parfumam, ne luam pijamaluta cu bulinute, ne spalam dintisorii, ne dam cu crema pe portret si ne punem in patuc cu telecomanda in mana si incet, incet adormim.

Eu nu chiar...Am facut baita, o raceala tot pe langa mine, asa ca mi-am cautat Paracetamolul si vitamina C.Am pus foliile pe birou, Max s-a urcat si el pe birou, am baut Paracetamolul, fiind concentrata la televizor nu am vazut ce invarte Max.Am pipait pe birou folia cu vitamine, am desfacut o pastila si jap cu ea in gura.Dupa o secunda imi dau lacrimile si simt un gust extrem de amar, gata sa-mi sot limba si sa ma sterg roata pe parchet sa scap de gustul rau.Mda...am luat tot Paracetamol...Max mi-a bagat folia de vitamine sub birou!

Imi imaginam o seara linistita, aveam de gand sa-mi caut un film pana adorm, acum n-am chef de nimic!

Alo? 2 pizza va rog!

Seara, foame in stomacel, frigiderul sexi, adica gol, sunam la pizza!Atat ne-a trebuit!

Sa detaliez putin:stateam in camera mare cu iubita lui Portocala(cu Portocala am facut cunostinta in postul "Viata buna"), amandoua cu laptopurile in brate vorbind pe mess(una cu cealalta), foamea tot pe langa noi, cel mai simplu  era sa comandam pizza.Pana aici nimic iesit din comun.Inchidem telefonul, liniste de 2 minute, ne uitam una in ochii celeilalte si normal prin cap ne trece o tampenie.De ce sa stam noi linistite cand putem sa ne punem creierul pe bigudiuri putin sa facem o nefacuta??

Sarim ca arse de pe canapea, directia in camera mea la dulapul cu haine.Iubita lui Portocala, o femeie cu un bust generos, se imbraca intr-o rochie destul de decoltata, repede un machiaj turbat, negru la ochi, buze rosii, o verigheta pe deget, o tona de parfum si ne punem ca doua pupeze la facut scenarii pe cand suna tipul cu pizza.Adevarul e ca nu ne-am stors creierul prea mult.

Cu portofelul in mana, imbracata si aranjata iese din apartament, tipul iese din lift cu cutiile in brate, cand o vede gata sa-i iasa ochii din cap.In tot acest timp eu beleam un ochi pe vizor si ma tineam de nas ca nu cumva sa se auda cum ma sparg de ras.

El:Buuuunaaa...

Ea:Buna!!(un buna scos de o femeie foarte rafinata, suna mai mult Mbuna)

El:Aaa am adus....aaaa...pizza(vizibil intimidat si balbait)

Aici daca ea proceda normal, adica sa scoata banii, sa-i plateasca si sa intre in casa cu pizza, era prea banal, scumpa de ea scapa, sau mai bine spus arunca portofelul pe jos.Frate ce moaca a bagat el!!!Normal ca ea si-a ridicat mai intai privirea, apoi gratioasa capul, a clipit de cateva ori repede, s-a uitat in ochii lui in timp ce isi aranja sanii in sutien si l-a intrebat parca in soapta "cat costa?".El a ramas cu ochii larg deschisi, cutiile gata sa le scape din mana, din gura parca-i curgeau bale, nu zic de faptul ca nu reusea sa lege doua cuvinte.Parca mancase o tona de ardei iute cu hrean si cu piper.

Sa fie si mai picanta treaba, eu fug in camera, ma tin de nas si strig"mamiii mi-e foame!".Iubita lui Portocala, cu o minte mai sclantita decat a mea imi raspunde"vin acum puiule!".El a plecat suspinand, ea a intrat, a trantit cutiile pe masa si a urmat o tura zdravana de ras cu lacrimi!

Sa va spun cum in urmatoarea sera am sunat la o alta pizzerie si cand a venit tipul l-am bagat in apartament, l-am pus la masa iar iubita lui Portocala a venit cu Biblia din care a scos bani sa-l platim???Mai bine nu va spun!

Moment penibil

Sunt unele momente in viata noastra cotidiana care necesita o masa.De ce o masa?Pentru a ne baga sub ea!Da, fiecare trecem prin momente penibile.

In urma cu doua saptamani asteptam la rand la Electrica, sa ma scap de niste bani.Afara destul de cald, aveam o stare destul de aiurea, nu aveam chef sa stau la coada cu toti oradenii obositi si tranpirati si suparati, dar mai bine stau la bec decat la lumare!

Normal, duduile de la chiseie povesteau despre Jose Armando cum a facut un copil cu sora cumnatei lui Alejandro si copilu era mic de sufla greu.Chestii absolut normale, nu stiu de ce m-am mirat.Credeam ca mai rau de atat nu poate fi, asta pana cand am inceput sa sughit.Bai frate, m-a apucat serios sughitul!Atunci am simtit nevoia unei mese.Majoritatea oamenilor s-au uitat la mine, dupa care si-au bagat capul in piept si au inceput sa rada.Am rosit in 2 clipe.

La acel rand stateau oameni obisnuiti, fiecare cu problemele lor, grabiti, obositi, transpirati, suparati, unul vorbea la telefon, altul isi tragea slitul, una se ruja, alta avea palpitatii de la suma de pe factura, iar eu sughitam!Cum mama masii ma apuca tocmai in locuri pline de oameni???Ce era sa ma apuc sa-mi tin respiratia , sa sar acolo intr-un picior in timp ce inghit in sec??

Ajunsa acasa am intrat pe Google si un titlu mare spunea:"Un barbat a sughitat timp de 3 ani!", Doamne chiar e posibil??!!

P.S  daca sughit nimeni nu vorbeste cu mine la telefon, toti imi spun:"sa ma suni cand iti trece!"...

Sfarsit de vara

De la 40 de grade ajungem la 12 grade in cateva ore....mi-e putin ciuda cand ma gandesc ca zilele trecute ma plangeam ca e insuportabil de cald si azi mi-e groaza sa ma ridic din pat unde-i caldut si placut.

Colac peste pupaza, o raceala nesimtita se tine dupa mine de ceva vreme, nici cum nu intelege ca nu o plac, ca o urasc!Seara cand ma pun in pat se pune langa mine si in plus imi baga degetele in nas si mi-l infunda.Cred ca o dau in judecata!

Imi iau adio de la vara, dar am sa-i scriu din cand in cand, acum ma duc sa ma imprietenesc cu un calorifer electric!

Castelul din Poiana Florilor

In urma cu 10 ani, poate chiar mai mult,  descopar din discutiile altora Castelul Florilor.Numai cuvantul castel imi provoca vijelii in stomac.O saptama intreaga am auzit:"daca mananci tot, duminica mergem la Castel!", "daca esti copil cuminte, ti se indeplineste visul!", "daca nu te scobesti in nas, s-ar putea sa vezi Castelul!", daca...daca...daca...

Duminica dimineata...adunare de trupe cu mic, cu mare, intr-un microbuz, veselie, fiecare canta, fiecare rade, un drum vai mama lui, dadeam cu capul in plafon tot pe rand...pentru castel si pe jos eram in stare sa merg si reuseam sa-i prostesc si pe ceilalti!

Intr-un final se zaresc turnurile, dupa 100 de ani de mers prin pustietati, ochii imi sclipeau, balele imi curgeau,  mainile mi le frecam si...si...si...si ciuciu banana, incepeam sa-mi frec ochii, credeam ca nu vad bine de la caldura, in fata mea o cladire care era in descompunere, fara geamuri, fara usi, cu buruieni in jur, ba, nici macar un caine nenorocit, nimeni, nimic!!!

Cred ca am stat suparata doua zile dupa excursie.Treaba e ca nu m-am dat batuta.Anul trecut, cu treburi la Alejd, am inceput"da eu atat de tare imi doresc sa merg la Castel, sigur dupa 10 ani ne lasa sa-l vedem si in interior!".Zis si facut!

Toata lumea in masina, geamurile jos, poze in stanga, poze in dreapta, uite un copac, uite o floricica, pana cand ajungem la drumul inspaimantator, fara asfalt, vai de el.Vreo 17 km a vibrat ficatul in mine doar pentru castel!

La fel, zarim turnurile, pupilele ni se dilata, sufletul creste, de emotie transpiram in palma.Se aud bocanituri, fara nici un strop de indoiala, e lume multa.Bine, in mintea mea de copil prost, vedeam turisti straini, cu aparate foto atarnate de gat, cu palarii de paie, coborand dintr-un autocar cu tot cu ghid.Asta era in imaginatia mea bolnava, la Castel erau 4 muncitori, 3 stateau cu burta la soare si unul isi repara flecul de la pantofi, cu siguranta de acolo se auzeau bocaniturile.

De aceasta data dezamagirea nu a fost atat de mare, pe exterior avea o stare bunicica, geamuri, in interior se lucra, se lucra pe genul "Dorelule, hai tata mai cu talent!", peste 5 ani posibil sa-l vad si in interior, mai repede n-am sanse!

Despre vecini...

Sa vorbim putin despre vecinii mei!

Stau intr-un bloc cu 10 etaje, 66 de apartamente, trei sferturi din locatari sunt pensionari, majoritatea au 2 caini, unii au porumbei, altii stoluri...(eu am motan).

M-am mutat aici in 2008.Dupa vreo doua luni de renovari am ajuns sa locuiesc in noua mea casa!

Baia:o cada mica in comparatie cu ce am avut, masina de spalat langa, chiuveta si ea destul de mica, ce sa mai, baie la bloc.Dau drumul la apa, stropi pana la usa, nu ies bine din cada, soneria ding-dong...!!..."Buna seara, cu ce va pot ajuta?", "Sunt vecinul de jos, va curge apa la mine pe chiuveta, sunteti nesimtita, vreau sa veniti sa vedeti..bla bla bla...", "Imi cer scuze, imi pare rau, abea am renovat, am schimbat tot in baie, probabil e o gresala..."...

Camera mea:seara, ma pun in pat, patul nou, incerc sa-mi gasesc o pozitie comoda, deschid televizorul, mi se face somn, il fac sa taca si inchid ochii.Scrooofff frrrottff, gruusssshhh hrsoffrrr....asta-i buna, singura in toata casa si parca sforaie cineva in camera mare!!!Ma ridic, ma lipesc de perete, deschid incet usa, scot capul, telecomanda in mana stanga, nimeni!Ma pun la loc in pat, iar se aud sforaituri.Ce mama masii, imi fac cuaj si ies pe balcon, tot mai tare se aud sforaiturile, clar, vecinul de la 4....

Dormitor:dupa ce imi dau seama ca nu am nici o sansa sa dorm in camera mea, ma mut in dormitor.Patul mare, trec la orizontala, ochii inchisi, de sus se aude:"Buna seara, bun gasit la stirile Pro Tv, urmeaza stirile pe larg..."

Frateeeee, avem pereti de carton???Avem vecini surzi???Avem vecinii care stau cu gura pe teava de esapament???

August 2010, ies pe balcon, rahat pe geamuri de la porumbeii distinsului vecin de la 6, ceva la ordinea de zi, fericitul cuplu de la 2, certuri groaznice cu farfurii sparte, ma fac ca-s surda, neonul de la etajul meu e ars de 2 luni, sefa de scara are hemoroizi, pe usa blocului apar tot mai des anunturi:" Decedatul/a in Domnul a trait 75 de ani..."...

Oare ei ce spun despre mine?

Copilu` in tabara la Costinesti

In urma cu ani buni, la sfarsitul clasei a saptea, copilu` e trimis la mare.Poate ca-i bine de stiut de la inceput c-am fost trimisa de tata "eu cunosc profesorii cu care mergi si daca aud ca faci minuni pe acolo te urca in tren si restul negociezi cu mine", asta-i ca si cand eram muc cel mic de ma ducea la bunici si-mi spunea"vezi ca-mi las pasarica aici, daca nu esti cuminte vin dupa tine".Si atunci si in poarta bunicilor aveam aceeasi privire, sa fim seriosi, din zeci de copii, tocmai pe mine ma vede ca fac o nefacuta, iar cu pasarica...

In drum spre gara, teorii despre cum sa nu stau pe geam, cand sa fac pipi in tren, unde sa-mi tin banii, cum sa-mi prind parul, sa nu imi desfac geamantanul in compartiment ca nimeni nu aduna in urma mea... chestii care imi dadeau idei interesante.

Cu greu ajung la geam, eu in tren el pe langa, urari, batistuta alba, "sa ma suni cand ajungi la hotel", porneste trenul si imi amintesc de..."tataaa da-mi o pietricica, da repede!!", eu in acel moment iesita pe geam pana la brau, timp in care el se apleaca, cauta o piatra, se ridica, alearga si cand ma vede il si trec transpiratiile reci "te dau jos din tren!!!ce ti-am spus pe drum?!e prima si ultima tabara in care mergi!!".Treaba cu piatra am inventat-o inainte cu cateva veri, duceam una din gara, o aruncam in mare, de acolo luam o scoica si o aruncam in Crisul Repede.

In tren, ce somn, ce odihna, astea sunt treburi de sugari, prostia s-a simtit in gara din Costinesti cand ne-au dat jos din tren si ne-au spus "stati ca in cateva minute vine o masina" si am stat, cam 3 ore.Pentru prima oara in viata mea am dormit in gara pe geamantan.Intr-un final vine un cioflingar cu o dacie la care-i picau usile, "bagam bagajele si voi veniti pe jos", Doamne ce fericire!Tot intr-un picior am sarit de bucurie.La hotel alti dobitoci care se miscau in ritmul melcului sedat, mai stam si aici cateva ore, cand sa ajungem in camere, bataie pe locuri .Trecem peste toate incidentele cu gandul la mult asteptata vacanta.

Prima zi pe nisipul incins din Costinesti.Nu imi intind prosopul, nu intru de curiozitate in apa, nu fac nimic din tot ce ar fi firesc pentru ca la cativa metrii un individ facea tatuaje.Buf cu bagajele in calea tuturor si cu pupilele dilatate merg si eu "sa arunc privirea", ei draci, dupa 15 minute, profesoara se face palida, la inceput chiar credeam ca e cardiaca, dar dupa ce a spus"Sfinte Sisoie", mi-am dat seama ca se holba la cele 7 tatuaje de pe pielea mea.De atunci eram sub observatie 24 din 24 de ore.

Avand in vedere faptul ca ceilalti elevi erau cu 2-3 ani mai mari decat mine, prind si eu ocazie de a merge la discoteca.Da-i cu farduri, da-i cu toale de fete mari (peste ele aveam pijamaua care o lasam la receptie pana la intoarcere), da-i cu tocuri si putin parfum, de doua ori cu peria in par si infatisarea de adolescenta era gata, totul statea bine, doar vata din sutien imi dadea batai de cap.

Punctul forte al tuturor intamplarilor, este momentul in care am invatat sa fumez, depaseam si treaba cu cea mai tare din parcare, toti din clasa mea erau pistol cu apa pe langa mine, eu care aveam doar placerea de a tine tigara in mana, ca daca trageam in piept ma lua mama nevoilor de imi ieseau ochii ca la melc si imi curgeau lacrimi si tuseam de se fluturau plamanii in mine.

Nu a fost zi in care sa stau cuminte, sa ma comport adecvat varstei, probabil ca aceasta tabara a fost prima mea lectie pentru etapa adolescentei, etapa asteptata cu sufletul la gura.Cu tristete pe mutra, din nou in aceeasi gara in care dormisem, pazind geamantanul, asteptam trenul.Bariera se lasa, fluiera de doua ori, toti cu bagajele in maini, numai mustacioasa de profesoara se precipita"vai da cine-mi ridica mie picioarele??", (poate trebuia sa-i acord mai multa atentie in acest post, era o doamna mai batrana, undeva la 100 de kg, micuta de statura, cu parul ciufulit, o palarie de paie, ruj rosu si unghia de la piciorul drept cazuta).Opreste trenul, deschidem usa, unul dintre baieti urca, urca si profa pe prima treapta, doi baieti in spate, cu mainile bagate adanc in fesele ei si da-i de impinge namila.

Sfarsitul a fost bun, tovarasa profesoara cred ca pe tren a luat o gramada de pastile, ori la lins geamurile compartimentelor,  dar atunci cand a dat nas in nas cu tata au apucat-o laudele "Claudita e cea mai cuminte fetita!".

Puterea unei femei

Vreau sa-ti dedic din timpul meu.Vreau sa-ti vad culoarea ochilor in fiecare zi.Vreau sa simt puterea glasului tau.De ce nu depasesti granitele sufletului meu?Vreau sa-ti fac un trup, vreau sa-ti dau o coasta, vreau sa adun tarana si printr-o suflare sa-ti dau suflet.Vreau sa te invat sa-ti folosesti inima!

Te ascunzi in mine si probabil undeva in lumea larga.Nu te pot aduce, dar te pot crea in universul meu.Iti pot transmite ganduri, simturi, te pot face sa tremuri, iti pot arata ca nu sunt ingerul tau pazitor, doar sufletul meu face pereche cu al tau.

Ma inec in amintiri cu tine, trec si acum in locurile in care candva te tineam de mana, te simt, ma coplesesti si acum cand te tin de mana doar in imaginatia mea.M-ai invatat limbajul iubirii tale, fara tine sunt orfana de toate.Mi-ai dat o putere mai mare decat a soarelui care poate lumina doar ziua.

As da jos de pe planeta fiecare om, pe rand, as alerga dupa mirosul tau, mi-as pune talpile in pamant cautand forma piciorului tau,  alerg prin puf de papadie, cu picioarele pe spinii trandafirilor rosii spre cele mai inalte culmi sa-ti strig numele.De ce nu te arati?Lasa-ma sa-ti mai vad pentru o clipa chipul, lasa-ma sa te formez in mine asa cum esti!

Imi desfac sufletul in bucati si iti dedic ultima suflare, asa vreau sa sfarsesc!

Chestii din viata!

Ma lovesc de diferite chestii care ma fac sa clocotesc.Daca ar fi sa le pun cap la cap, as forma cea mai nasola zi din viata mea.

1.Dimineata.

Ma trezesc debusolata visand un telefon sunand si surpriza, chiar suna!!!Nu ma pot misca pentru ca Max doarme dus cu capul pe mine, pe cand sa raspund, cel care suna, inchide.Deschid televizorul si apar niste indivizi care fac reclama la un cutit care taie alte cutite, ce mama naibii, ne cumparam cutite sa le taiem pe cele vechi?Cat de loviti in cap trebuie sa fim?

2.In miezul zilei.

Cand ajung sa-mi revin din tura numarul unu de nervi, sigur apare Boc la stiri si taie sperantele care ne-au mai ramas(probabil el a descoperit la ce-i bun cutitul care taie alte cutite), mancarea imi sta in gat, ma doare stomacul, Max cere si el portia lui, cand ii pun in farfurie beleste ochii ba la mine, ba la farfurie, acuma stau sa ma gndesc care-i problema, ca-i un vas roz, sau ca ar avea nevoie de colebil pe urma....Trecem peste masa, plec, din moment ce este cea mai nasola zi, platesc facturi.Liftul merge, dar e bezna in el si imi dau seama de treaba asta doar dupa ce se inchid usile, afara ori e frig si eu sunt prea dezbraca, ori e cald si sunt prea imbracata, daca nu, probabil ma jeneaza incaltamintea.Punctul forte este atunci cand stau la coada cu factura si banii in mana si simt miros de transpiratie si din stanga si din dreapta, mai apare cate unul fericitus turmentatus cu un miros de uhhh....asta a putrezit in picioare??!!

3.Seara.

Ajung in fata blocului cu bagaje, probabil cu parul ca o matura de la o ploaie surpriza, in timp ce cheile nu vor sa iasa de pe fundul posetei, suna telefoanele, acum nu merge liftul, urc 3 etaje, pe la 2 sefa de scara "azi se plateste intrerinerea!!", las bagajele, mai urc 7 etaje sa platesc, revin, Max iar da concerte de foame, ma pun si eu sa mananc, moment de liniste, soneria e stricata ca norocul, interfonul inchis, am si eu un moment de respiro.Ma dezbrac, ma bag in cada, apa ciuciu.Ma obisnuiesc cu ideea dupa indelungi fraze de genul  @%$#&^$%*#%$@%€, ma duc in camera cu gandul de a ma pune in pat unde Max era deja cu capul pe perinuta lui, isi ridica si se adreseaza cu "prrrrr", deschid iar televizorul, reclama la Viagra, o duduie care teoretic la varsta pe care o expune, ar trebui sa-si scrie testamentul si sa-si aleaga costumul pentru cele vesnice, dar ea draguta, cu zambetul larg, nareaza despre pastila minune.

Am o curiozitate, viagra e albastra si in interior?

Motanul meu parasutist fara parasuta!

Imi cer scuze daca voi avea greseli, daca mananc litere, nu am dormit toata noaptea, am baut doar multe cafele si am stat cu Max al meu care si-a dat seama ca nu are aripi.

Starea lui e buna, cred ca a fost mai mult sperietura mea, labuta e fracturata, dar se va vindeca, cerul gurii e spart, dar cel mai probabil in aceasta seara il vor opera.Nu are coaste rupte.Este internat si e cam goala casa...Eu arat mai rau decat un zombi, am ochii mici, rosii, injectati, dar tot nu mi-e somn, mi-e gandul la motanelul meu.

Cu siguranta nu va mai sta la geam niciodata, sper ca aceasta intamplare neplacuta, sa-i fie invatatura de minte!

Motanelul meu....

....Max al meu....mi-a facut azi o "bucurie", a sarit pe geam de la etajul 3.Nu stiu cum am coborat scarile, cred ca tot cate 4 trepte, desculta, iar cand am ajuns jos l-am vazut plin de sange si cu labuta rupta....atata de tare am urlat incat s-au aprins cateva becuri pe la vecini....

Ma bucur ca am dat de un veterinar, care sper sa-i fi fost de folos, are cateva coaste rupte, cerul gurii spart, labuta rupta, dar maine il voi duce la Cluj la operatie.Sper din tot sufletul sa traiasca, sa se faca bine sa ne putem juca iar ...

Il iubesc foarte mult, poate cel mai mult pe lumea asta, cu el dorm, cu el mananc, cu el plec de multe ori la cumparaturi, s-a plimbat in tara cat nu s-au plimbat alti oameni, e un membru al familiei!

Imi pun toata speranta in operatia de maine!Doamne ajuta sa se faca bine!

Studiu despre un barbat

Esti cel care a trezit tot ce dormea in mine in clipa in care ti-am auzit vocea.Esti prea bland cu necunoscutii.Am ajuns sa-ti fac portretul robot dupa vocea ta, dupa ce-mi spuneai, dupa cum puneai intrebari.Puteam sa te caut pe strazi cu ochii inchisi, sa-ti mangai chipul si sa-mi dau seama ca te-am gasit, dar nu, am preferat sa faci tu pasul catre mine si sa-mi intinzi mana dreapta, sa te prezinti.

Te analizez atunci cand tu crezi ca doar ma uit.Te plimb in toate colturile lumii si imi dau sema ca cel mai bine iti sta in mediul care l-ai format tu cu puterea ta.Lasa-ma pe mine sa-ti spun cine esti!Poate ca asa cum te vad eu nu te-ai vazut niciodata, nici nu te-ai gandit la varianta mea.

M-ai lasat sa patrund in locuri in care alte femei priveau de afara.Ai avut incredere in mine.Mi-am dat seama ca nu esti un barbat comun, zambesti chiar si atunci cand altii rabufnesc in hohote de plans, plangi atunci cand vezi pe altii razand degeaba.

Ti-am studiat toate miscarile care le ai in preajma mea, esti atat de diferit cand faci anumite lucruri singur sau atunci cand le faci cu mine.Ma uit la tine si-mi dau seama ca esti perfect, nu ai nevoie de ajustari, personalitatea ta poate omora orice femeie.Nu mi-e frica sa te privesc in ochi pentru ca nu mi-e frica de moarte.De multe ori imi soptesti vorbe ce unora le spui cu glas strident.

Ai primit inaltime pentru a vedea lumea de sus, o faci in asa fel incat nimeni sa nu-si dea seama.Iti desfaci gandurile in propozitii doar atunci cand ai cu adevarat ceva de spus.Esti singurul care poate distruge sau intari ziduri in sufletul tau.Te folosesti de inteligenta pentru a obtine orice, stii prea bine ca rabdarea iti pune pe tava fiecare dorinta ascunsa in tine.

Ma cuprinzi in bratele tale si-mi lasi doar forta de a urla tremurand.Lasi sa curga din mine placerea ta si nici atunci nu-mi dai drumul din bratele tale.Imi tai respiratia si ma duci pana in pragul lesinului unde ma resuscitezi.Apoi adormi.Imi place sa te privesc minute in sir, sa-ti vad multumirea de pe chip.Genele tale lungi si arcuite tremura atunci cand iti ating fruntea cu buzele mele, e acel multumesc care trebuia sa ti-l spun in cuvinte, dar m-ai lasat fara grai.

Plec.Dar revin, stiu drumul!

Recapitulare!

E 2010, am mai inbatranit un an!Calcul relativ simplu.Mai am cateva zile si schimb prefixul, treaba care ma inspaimanta, 20 de ani...e atat de frumos, dar parca as vrea din nou 15...16...17...sa visez la chestii interzise, parca nici tigara nu-mi mai da atata satisfactie acum cand pot fuma oriunde si cu oricine de fata.Parca era atat de buna in wc la liceu!

Trece timpul, parca o ora are 30 de minute, de multe ori la sfarsit de saptamana ma gandesc ca n-am facut mare lucru, dar timpul tot a trecut!Hmmm cred ca la 40 de ani ajung sa-mi plang de mila!

Sa recapitulam niste chestii.Acest blog a luat viata in 2009 dupa ce am termint cu bacul.Bacul a reusit sa-mi dea un strop de maturitate, m-am simtit mai increzatoare si am inceput sa iau decizii pe propria raspundere.Uneori am platit pentru ele, dar asta e treapta spre un alt nivel in scoala vietii.

Mi-am dat seama ca cele mai bune decizii sunt cele luate in 2 secunde, asa n-am dat gres niciodata!Sa revenim, a venit toamna, apoi iarna, am trecut cu bine de sarbatori, am renuntat la unele persoane care nu-si aveau rostul pe langa mine, din cantitate am ales calitatea si bine am facut!E drept am cunoscut persoane noi care-mi merita atentia, sau o persoana noua...da, o persoana noua si alte persoane noi, asa e mai corect!

Primavara 2010 a venit si cu bune si cu rele, chiar daca eu mi-am propus de multe ori sa fie altfel cineva de sus mi-a aratat ca-i asa cum e scris si parca mi-a facut cu ochiul sa las planurile si curiozitatile, in asa fel e mai frumoasa orice zi ce vine, e mai spontan si ajung sa ma bucur mai mult de ea!

Urmeaza vara si daca toata lumea stie ce face, eu nu stiu, iar daca e sa fac ceva mi-ar place sa ma trezesc intr-o dimineata si sa dau cu banul, decizia sa tina de o aruncare buna.Concluzia e ca m-am schimbat fata de anul trecut.Am mult mai multa incredere in mine, am invatat cand sa ma doara anumite lurcuri si cand nu, am invatat ca nu e bine sa fiu buna cu toti, uneori e de ajutor sa fiu o nesuferita, uneori e de ajutor sa fiu blanda, mai am multe de invatat, abea acum mi-am luat avant.

Am scris acest post pentru sufletul meu, pentru a ma elibera, pentru a citi peste un an, doi ce am avut in cap acum.

Un nou inceput!

Hello!!!Am revenit!Am disparut o perioada mititica, am avut un moment de slabiciune cand am sters toate postarile.Si acum ma intreb de ce am facut acest lucru atunci, ma rog, asa am simtit ca-i bine, acum am vazut ca m-am inselat.

Chiar am nevoie de acest blog, desi nu am talent la scris,  nu voi mai sterge nimic niciodata!Asa cum pozele raman amintiri, asa imi doresc sa imi ramana si acest blog, fiecare postare sa fie ca o fotografie.Gata acum la treaba ca mi-e tare dor sa scriu!