Fred Flintstone al meu!

Poate pare putin ciudat, dar in urma cu foarte multi ani m-am indragostit indirect de Fred Flintstone.Mai bine spus, mi-a placut mereu armonia familiei Flintstone, felul in care cei doi isi fac traiul cotidian cat mai frumos, avand activitati normale de oameni care se iubesc, oameni care parca sunt facuti sa fie impreuna, sa formeze un intreg.

Partea cea mai buna este ca mereu ceea ce mi-am dorit am si primit, asa ca in urma cu ceva timp mi-am cunoscut propriul Fred Flintstone!Da....Fred al meu este un barbat frumos, chipes, are rabdare, e meticulos, e coleric cand e nevoie, gateste bine si in plus e foarte atent si ma surprinde mereu cu trandafiri rosii.

Cum era de asteptat ne-am construit prorpia noastra epoca de piatra, unde Fred al meu se trezeste de dimineata, nu imbraca o rochie portocalie, imbraca haine normale si pleaca spre munca in graba dand buna dimineata si vecinului nostru Barney care prefera tot hainele normale si nu rochia.Eu ca o Wilma perfecta ce sunt, nu ma imbrac in rochie, imi incep ziua cu gandul la Fred, gatesc aproape zilnic un pranz delicios, nu din carne de crocobaur, din piept de pui si astept sa aud acel "Wilma i'm home!!!" in varianta noastra.

Fiecare zi alaturi de Fred este frumoasa si speciala chiar si atunci cand o petrecem doar in pijamale, sper ca la batranete sa nu-si schimbe gusturile si sa ma surprinda cu o rochie portocalie.Yabba-Dabba-Doo!

Seara cu dor

Stropi de suflet din stropi de ploaie, ochii tai din culorile lui septembrie...zambetul tau ma impinge intr-o prapastie colorata unde doar glasul tau rasuna la nesfarsit.Esti un ecou, esti vocea mea interioara, esti imaginea care-mi apare cand inchid ochii, esti Universul Meu!

Te joci si te joci cu mine, ti-e usor sa ma domini, ti-e usor sa ma transformi in ce doresti tu, ti-e usor sa faci orice, asa esti tu, imi place, te plac.Daca nu pot sa te urasc, pentru ca nu stiu sa te urasc, las totul asa cum este, iti las amintirea sa-mi fie aproape.Alerg in nebunie si rad doar sa-mi lungesc viata, dar ma omor in fumul de tigara, duc o lupta cu mine zi de zi pentru ca zi de zi imi aleg daca vreau sa ma gandesc la tine sau nu.

Imi place seara, imi plac mainile mele reci, imi place zambetul tau, ma deprima dimineata, ma deprima ploaia, ma deprima frigul, dar am invatat sa ma refugiez intre petalele trandafirilor rosii si ei au invatat sa-ti tina locul.

Am ajuns sa fiu una din capodoperele tale, m-ai invatat tot ce ai vrut tu, tot ce ai considerat ca as avea nevoie cand sunt cu tine, m-ai format si educat, apoi ai plecat din viata mea, ti-ai lasat doar amprenta asupra mea.Te-ai gandit ca nimeni nu va reusi sa ma accepte asa cum m-ai facut tu?Numai tu poti sa iti doresti un produs facut de tine.In mine se gasesc preferintele, nevoile, dorintele, iubirea de care ai nevoie.Nu poti sa traiesti fara asa ceva, dar acum faci doar o incercare.E la fel cum un om incearca sa-si tina respiratia sub apa, unii reusesc minute in sir, dar in final tot au nevoie de oxigen, daca nu mor.Asa te vad si pe tine!

Urasc ziua indragostitilor!

Ma termina psihic sa vad magazine pline cu inimioare, Ion + Maria = Love, prezervative cu inimioare, hartie igienica cu inimioare si alte prostii de acest gen, cred ca cine moare pe 14 februarie isi cumpara sicriu cu inimioare.

Hai sa stam stramb si sa gandim drept, ce rost are ziua de 14 februarie?E iubirea mai puterica, e sexul mai placut sau ciocolata mai dulce?De ce indragostii nu se comporta zi de zi ca-n 14 februarie?Sau poate sunt eu moartea pasiunii...

Abea astept sa vad la stirile de la ora 5 de pe 14, cati tampiti sau inconstienti se casatoresc doar de dragul zilei.Ma distrez copios cand vad femeile sau fetitele cu himenul la locul lui inca, care saliveaza in fata vitrinelor cu jucarii de plus, in schimb ador sa vad barbati cumparand vreo 3 buchete de flori in acea zi, unul pentru sotie si doua pentru tinerele amante sau accesorii cum sunt numite mai nou.Oricum ar fi, ziua aceasta aduce mari castiguri unori oameni inteligenti.

Dragilor, ma retrag, revin cu un post, tot la capitolul indragosteala si romantism.Noapte buna!

A venit Mos Nicolae!!!

In urma cu cativa ani, multi ani, pe data de 5 decembrie imi pregateam cu mare atentie ghetele, le spalam, le stergeam, le dadeam cu putin parfum luat la intamplare de pe raftul din baie si le puneam in geam, adica intre geamuri, pe atunci nu erau termopane.Urma ritualul de seara, spalat dinti, facut baita si in patuc, doar ca pe data de 5 decembrie nici batuta nu puteam sa adorm, asteptam cu nerabdare momentul in care Mos Nicolae ajunge si la mine.

In camera de langa, parintii mei asteptau sa adorm eu si atunci urmau vizitele de verificare:"am venit sa vad daca ti-e sete...", peste 5 minute iar veneau cu idei de foame sau poate pipi....ma rog, in concluzie Mosul venea la mine pe la vreo 6 dimineata cand era sigur ca nu se trezesc cu mine in camera mare.Dupa lungi cugetari mi-am dat seama ca Mos Nicolae e o aratare cu aripi si cu barba si cu un sac zburator, altfel nu avea cum sa-mi lase cadourile la etajul 4, dar ca de obicei mintea parintilor mei a depasit granita normalitatii si mi-au dat o abureala ca Mos Nicolae are un elicopter si cu el isi face teraba.Apoi au urmat tot felul de intrebari pe genul "Mosul e pilot?", sau "Ma poate plimba si pe mine o tura cu elicopterul?", eu imi imaginam ca are un elicopter mare cat un tir unde incap foarte multe jucarii.

Dimineata fuga in camera mare, fericire maxima pana la cer si inapoi, jucarii, dulciuri, haine, fructe, dar intr-un an ai mei au avut proasta inspiratie de a cumpara un sarpe de plastic care daca il tineai de coda se misca.Dupa ce l-am vazut si dupa ce ai mei s-au jucat tot pe rand cu el a urmat plans si isterie.Mi-a fost o frica de el ca a trebuit sa vad cand il arunca la gunoi sa nu mai stea in casa noastra.Seara cand ma punea in pat si imi baga colturile de la plapuma sub perina, asta e alta poveste, imi era frica de colturi si atunci trebuiau ascunse, dupa pupic si rugaciune, ma uitam ca o retardata de jos sa vad daca nu apare sarpele, o lunga perioada am facut treaba asta.

In acest an am asteptat sa vina un tinerel Nicolae care sa stea la mine macar pana de Craciun cand in schimb vine Tinerelul Craciun, dar nu a fost asa, am primit si eu o pijamaluta cu un motanel pe ea, prima pijamaluta care o am de la mama si e normala, mi-a mai luat doua care au pantalonasii atat de scurti incat ai senzatia ca-s chiloti.Plec in pat sa stau cu ochii pe geam poate zaresc un elicopter!

La Botosani...

Este a treia oara pentru mine cand vin in acest oras, dupa nici doua ore mi se face dor de tot ce inseamna Oradea sau oamenii dragi de acolo.Stand aici imi dau seama cat de frumos este orasul meu, cat de emancipat este, cat de frumos se imbraca oamenii de acolo, cat de frumoase si interesate de ele sunt oradencele, una peste alta, defectele acestui oras imi arata cat de frumoasa este Oradea.

Max e foarte incantat de schimbare, aici toti mananca carne, ii mai cade si lui cate ceva, este mereu in centrul atentiei, face ce vrea...pentru el si drumul e o placere, are activitate, admira fiecare masina asta pana cand oboseste si adoarme.

Mi-e dor de nebuniile care le faceam acasa, ultimele doua au fost mortal de tari, ne-am costumat in musulmani, eu cu Clementina imbracate in negru cu val pe mutra iar Portocala in alb, pe cap cu o fata de perina.Am iesit asa la magazin, am atras privirile ca un magnet, mi-am dat seama cat de socati erau oamenii de acest port, dar mi-a placut, a fost o noapte memorabila!

La ultima intalnire Clementina a gatit ca de obicei, apoi am jucat carti, parea mult prea plictisitor asa ca ne-am mutat in lift.Spre dimineata am gasit o alta metota de a rade cu lacrimi, sunam la tot felul de anunturi gasite pe internet."Vand loc de veci", "vand drujba", "vand teren", "vand rate", "vand vaca", iar noi la fiecare gaseam ceva de intrebat...."cate camere are locul de veci, dar usa metalica?"..."e inmatriculata drujba?"..."...pe teren as vrea sa pun niste ceapa, se poate?"..."mac, mac, maaaccc, macccc!!!"...vacile erau toate vandute ca norocul!

Abea astept sa ma intorc acasa la nebunii mei, in casa mea, sa dorm in patul meu, sa-mi vad oamenii dragi, atat de greu trece timpul....!

Prima mea reactie de cand am ajuns a fost ca Siberia e pistol cu apa pe langa Botosani...acum plec, umreaza si altcineva la laptop, mi-e atat de greu sa traiesc cu mai multi oameni intr-un apartament...e atat de bine singura!!!

Ultima intalnie din noiembrie...

Se duce si noiembrie 2010, urmeaza luna mea preferata din an, cele mai frumoase sarbatori, zapada, miros de brad, cadouri, luminite colorate...luna in care ma simt copil!

Excursie la Ciucea

Sambata dimieata deschid ochii, caut telefonul in pat, o sun pe Clementina.Am cazut de acord ca trebuie sa plecam undeva de dimineata pana seara, dar conditia de baza era sa mergem cu trenul.Ne-am tot scarpinat in cap, am insirat mai multe locuri si am dat de Ciucea.DA!Mergem la Ciucea, acasa la Gogu!

Seara suna interfonul, Clementina!Fata de treaba fiind, nu vine cu mana in fund, aduce doua oua Kinder.In urmatoarele 10 minute doua proaste de 20, respectiv 21 de ani se jucau cu surpriza.Totul a decurs destul de misto, am gatit, sau mai bine spus a gatit ea si eu luam lectii, am mancat, dupa o masa sanatoasa urmeaza o tigara canceroasa si aici ne vin idei.Dupa cum ne stim ce ceva ani, trebuia sa facem o tampenie in tren, primele idei au fost sa ne ducem o ceapa asa cum fac ardelenii, dupa care am spus ca ne facem burta din balon sau ceva sa para credibil sa putem sta intinse pe banchete, au urmat multe, cum ne iesea una pe gura urmau 5 minute de rasete cu lacrimi.Am facut baita si in pat adunarea pentru ca era deja 3 si la 5 jumatate ne trezeam.In pat cine mama dracului sa aiba somn???De pe o parte pe alta, ma rog intr-un final adormim.La 5 si jumatate suna alarma la telefonul ei, o voce ciudata zice"Scoala ba ca canta cucu!", stiind ca suntem singure in toata casa, am sarit din pat gata sa ma arunc pe geam, o lovesc si pe Clementina si incepe sa rada, incep si eu!

Repede cafeluta, spalat pe portret, machiaj, imbracat, parfumat, tiagra normal, ura si la gara!In gara avem o dilema mare, trenul nostru cica pornea de la peronul zero, ma rog, cumva, cumva ne urcam in tren intreband fiecare pasager "spre Cluj merge?", prea multa lume nu stia, dar asta e, daca nu e buna directia coboram si cautam altceva.

In gara la Ciucea, aer curat, noi doua cu vezica plina dupa cola, in gara nici poveste de un loc de usurare, in tren nici sa nu aud, gasim un nenorocit de bar, Clementina a fost "ghida", ne-am facut nevoile si da-i pe ras de ne spargem, nu stiam nici macar directia spre casa lui Gogu.Intr-un final ajungem, scoatem tigara, salutam civilizat fiecare masina care trecea si se apropie de noi o baba care cersea, ba si se tinea nebuna scai de noi, gata sa o batem, nici una nici alta tampita ne blesteama, nu ajungem bine in curtea casei si alta ne buna ne blesteama, ni se facuse frica parca.

Dupa vizita, am plecat in sat, am ajuns aproape de gara...plictiseala.Ne-am asezat pe pervazul unui geam si toti soferii reactionau, ne-am mutat in gara pe o banca, eu destul de ciufuta, mancam, cand imi intorc capul spre Clementina, se machia, imi aprind tigara, Cementina se dadea cu fixativ.Uscheala de acolo sa nu rada impegatul de noi, hai sa cautam o cafenea, draci goi, peste tot baruri de betivi unde femeile nu pasesc.La un moment dat am spus ca intram undeva sa bem si noi o cafea ca oamenii, ce sa vezi, tot plini de betivi, hai afara ca aici nu-i de noi.Suparate, plecam si o voce suava si balnda..."frumoaselor de ce nu intrati?".Aveam putin senzatia ca aud voci, cand intoarcem capul, in fata noastra cel mai frumos barbat pe care l-am vazut pana acum.Mi-au cazut ochii, cheleam deja, nu-mi venea sa cred ce vad, bai cel mai frumos barbat din lume locuieste in Ciucea????Cand ma uit la Clementina o vad toata rosie la fata!Ca proastele refuzam sa intram in bar si plecam in supararile noastre amandoua cu ochii mari, cu zambet larg, fara sa scoatem un cuvintel.

Concluzia este ca a fost bine si frumos, ultima zi superba si calduroasa din an probabil, am vazut casa lui Octavian Goga, Tavi sau Gogu pentru prieteni, am vazut cel mai frumos barbat din lume si am schimbat aerul.Apropo, frumosule, daca cumva citesti acest post si daca cumva esti musulman, sa ne cauti, suntem gata sa ne maritam si gata sa impartim un singur barbat!Asteptam mesajul tau, cu drag, fetele de la Oradea!

Prietena mea imaginara...!

De la inceput simt nevoia unei precizari...urmatoarea poveste se intampla pe cand aveam 4-5 ani, nu in prezent!

Daca acum e la moda sa ai un prieten imaginar, in acele vremuri era ceva de speriat, daca in gasca ta de la bloc aveai un amic cu parinti slobozi la minte si te auzeau ca stai de vorba cu un prieten imaginar, isi inchideau copilul in casa 2 saptamani pe motiv de varicela si veneau la usa parintilor tai cu o carte de vizita a celui mai bun psiholog din oras.

Prietena mea se numea Iga, locuia in Targu Jiu si nu se supara daca o imparteam cu o vecina de palier, era prea plictisitor sa stiu numai eu de Iga, mai rau era dimineata cand ma intalneam pe scari cu cealalta dementa care vedea oameni si ne certam pe motiv ca:"Iga a dormit la mine!", "Minti!E la mine in camera mare, vrei sa o vezi?"....Oricum, cand era vorba de Iga, luam toate geamantanele posibile in casa, le umpleam cu jucarii si ma mutam in camera mare unde eram acasa la Iga.Normal ca atunci cand ma plictiseam le lasam in mijlcul casei si mama facea putin cu nervii.

Asa cum orice copil isi imita in mare parte parintii, asa ii imitam si eu, atunci ieseau jocuri de genul, eu lucram la banca si Iga venea sa depuna bani, eu eram politista si Iga conducea sub influenta alcoolului, e normal, Iga facuse si puscarie dupa ce-i luasem carnetul si a spart banca, uneori le mai amestecam sa fie mai multa actiune.

Cu trecerea timpului, adica pe cand incepeam clasa intai, Iga se facuse femeie de casa si petrecea mult timp la telefon cu mine.Tin minte ca aveam un telefon fara butoate, doar cu o rotita si un receptor mai mare decat capul meu, iar cand tineam prea mult receptorul la ureche se pierdea tonul, sau cand aveam noroc, se auzeau unele conversatii, vag, dar se auzeau.

Iga a fost o prietena in adevaratul sens al cuvantului, mereu ma lasa sa dau vina pe ea cand facem vreo tampenie, niciodata nu s-a suparat pe mine, acum plec sa stau la telefon cu prietena mea reala, Clementina!

Se schimba ora!

Sfarsitul lui octombrie...toamna in toata regula, omeni cu moace triste, parca tot orasul lucreaza la morga, ba e caldut si placut, ba e frig de tremura sufletul in noi, colac peste pupaza se mai schimba si ora.Asta inseamna ca dimineata e bezna, iar pe la ora 17 e ca-n fund la negrii cand au gura deschisa, deci tot bezna.

Festivalurile de vin, plainca, bere, sirop de tuse si ce au mai fost, s-au incheiat, acum au inceput targurile de imbracaminte si incaltaminte.M-am luat cu Clementina de manuta si am plecat fericite spre targ.La targ am gasit standuri si vanzatori, iar cumparatorii erau pe cale de disparitie.Am belit si noi ochii in stanga si in dreapta, o cucoana cu un glas spre disperare:"oameni buni veniti sa va prezint un robot de bucatarie!", toti fugeau in toate directiile posibile, numai sa nu vada robotul.Chiar langa, un domn vindea paltoane de iarna, avand nevoie de unul mi-am aratat intentia de a proba.Galant, m-a ajuta sa-l iau pe mine, venea turnat, parca facut la comanda, dar manecile scurte, asta e vesnica mea problema.Imi intind mainile, le bag in buzunare, ma uit la Clementina, orice faceam la maneci imi era scurt, vanzatorul o dadea in abureli ca-i bun, ca asa se poarta, 2 cm imi plus sau in minus nu se observa...Cum mama masii sa ies eu din casa in plin ger si voscol cu un palton care-mi vine bine, acopera tot ce-i esential, dar cu manecile pana la coate??

Sezonul de telenovele a inceput in mare forta, duduile tinerele se indragostesc de personajul principal, mai ales daca e unul aratos, distinsele doamne comenteaza fiecare episod tricotand sosete si uite asa trece si toamna lui 2010.Eu am simtit nevoia unei schimbari, am mutat putin mobila prin casa, monotonia ma termina psihic, drept rasplata voi face multe schimbari in aceasta toamna.

P.S. caut peruca blonda pana in iana, daca stie cineva unde gasesc in 0radea, rog sa-mi lase un comentariu!

De ziua lui Max

Max al meu a implinit 2 anisori!Nu-mi vine sa cred ca au trecut 2 ani de cand l-am adus intr-o cutie de pantofi, murdar si speriat, 2 ani in care a devenit membru al familiei, 2 ani in care l-am dus la Botosani de cateva ori, 2 ani in care a devenit cunoscut de taximetristii de la Fulger, au fost multe si frumoase si dureroase, dar sunt fericita ca-l am mai ales cand vin acasa si ma asteapata la usa, cand vine seara si-si pune capul pe pieptul meu si-mi toarce, momente frumoase, niciodata nu mi-am putut imagina cate poate invata o pisica si cate poate intelege.

In acest an m-am gandit sa-i fac un tort, niciodata n-am facut asa ceva, normal ca a iesit cum ma asteptam.Dupa doua ore de stat in bucatarie cu capul in oale, mi-am dat seama ca a iesit o mare bomba, tortul semana cu o coliva, in bucatarie parca s-au dat lupte greco-romane, ciocolata era intinsa peste tot, inclusiv Max era de ciocolata, asa ca m-a salvat mama cu un tort facut de ea.A fost singura care s-a gandit ca motanul nu mananca dulce, asa ca a pus cateva felii de salam pe tort.

Duminica seara eu si Max eram gata sa primim invitatii, cine altcineva decat Clementina si Portocala.Deschid usa, cand ma uit la Clementina o vad in rochie de seara, am ras cat 10 la un loc.Max a stat cu noi la masa, a participat la discutii, parca era prea monoton sa stam si sa jucam carti cand puteam face o chestie de neuitat specifica noua.Cred ca in 5 minute ne-am echipat toti 3, aici incepe distractia!

Portocala a fost tanti de serviciu, sau babuti neini, adica si-a luat un halat crem cu floricele portocalii, pe cap o esarfa cu o funda mare, papuci roz si mopul in mana.Clementina s-a costumat ca in seara cu pizza, rochie decoltata, machiaj strident, tocuri imense, floare in cap, ea a fost o lady.Eu am avut rolul copilului prost, adica am avut pantaloni scurti peste cei lungi, tricou peste bluza, parul prins aiurea, ochelari de soare, valiza si o cana in mana.Cand te uitai la noi clar ziceai ca Benny Hill a fost pistol cu apa.

Continuarea e comedie totala, ce naiba sa facem in casa asa imbracati, hai afara!Tot pe rand ziceam sttt liniste, dar cine putea sa se abtina de la ras, cum urcam scarile, vecinii isi incuiau usile de frica copiilor scapati de la casa minunata.Pana la etajul 5 a trebuit sa urcam, acolo un nou vecin prieten cu Portocala ne-a facut sa pupam clanta, nu a fost acasa.Se aude liftul.Iese o duduie cu mutra de pastarnac fiert, Portocala si Clementina zdup pe scari, eu in urma zdrongo-zdrongo cu valiza bombanind ca ma intorc la gara.Oricum ne-am miscat repede, astfel incat sa nu-i dam idei sa cheme politia, va dati seama ce bine aratam toti 3 la sectie dand declaratii.

Ne-am calmat din ras si ne-am intors la usa noului vecin.M-am postat in fata vizorului, Clementina in spatele meu, Portocala stergea pe jos, toti eram pregatiti sa intram in rol.Sun, deschide si imi spun textul, "buna seara, daca puteti sa ne dati si noua zahar..?".Care om normal  se gandeste ca la 11 noaptea pot suna la usa 3 impuscati in cap cu idei nastrusnice sa ceara zahar???Omul saracul nici nu stia cum sa reactioneze, sa rada, sa se inchida in casa de frica, sa cheme politia ca-l invadeaza tiganii din Franta.Dupa cateva secunde am inceput toti sa radem cu lacrimi, asa ca ne-a primit in apartament.Atunci am vazut ca am mai avut un spectator, care era in vizita, probabil in ultima vizita, dupa ce a vazut specimenele care-i suna la usa nu a mai dat pe acolo, acuma ghinion, noi ne cerem scuze.

Ajunsi acasa, am continuat seara jucand mima, scunsa pana la 5 dimineata, apoi am cedat, oricum am rezistat mai mult decat bateriile Duracell!Cam asa a decurs ziua lui Max, si asa se pot distra 3 nebuni de 20, 21, respectiv 22 de ani!