De la inceput simt nevoia unei precizari...urmatoarea poveste se intampla pe cand aveam 4-5 ani, nu in prezent!
Daca acum e la moda sa ai un prieten imaginar, in acele vremuri era ceva de speriat, daca in gasca ta de la bloc aveai un amic cu parinti slobozi la minte si te auzeau ca stai de vorba cu un prieten imaginar, isi inchideau copilul in casa 2 saptamani pe motiv de varicela si veneau la usa parintilor tai cu o carte de vizita a celui mai bun psiholog din oras.
Prietena mea se numea Iga, locuia in Targu Jiu si nu se supara daca o imparteam cu o vecina de palier, era prea plictisitor sa stiu numai eu de Iga, mai rau era dimineata cand ma intalneam pe scari cu cealalta dementa care vedea oameni si ne certam pe motiv ca:"Iga a dormit la mine!", "Minti!E la mine in camera mare, vrei sa o vezi?"....Oricum, cand era vorba de Iga, luam toate geamantanele posibile in casa, le umpleam cu jucarii si ma mutam in camera mare unde eram acasa la Iga.Normal ca atunci cand ma plictiseam le lasam in mijlcul casei si mama facea putin cu nervii.
Asa cum orice copil isi imita in mare parte parintii, asa ii imitam si eu, atunci ieseau jocuri de genul, eu lucram la banca si Iga venea sa depuna bani, eu eram politista si Iga conducea sub influenta alcoolului, e normal, Iga facuse si puscarie dupa ce-i luasem carnetul si a spart banca, uneori le mai amestecam sa fie mai multa actiune.
Cu trecerea timpului, adica pe cand incepeam clasa intai, Iga se facuse femeie de casa si petrecea mult timp la telefon cu mine.Tin minte ca aveam un telefon fara butoate, doar cu o rotita si un receptor mai mare decat capul meu, iar cand tineam prea mult receptorul la ureche se pierdea tonul, sau cand aveam noroc, se auzeau unele conversatii, vag, dar se auzeau.
Iga a fost o prietena in adevaratul sens al cuvantului, mereu ma lasa sa dau vina pe ea cand facem vreo tampenie, niciodata nu s-a suparat pe mine, acum plec sa stau la telefon cu prietena mea reala, Clementina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu