In urma cu 10 ani, poate chiar mai mult, descopar din discutiile altora Castelul Florilor.Numai cuvantul castel imi provoca vijelii in stomac.O saptama intreaga am auzit:"daca mananci tot, duminica mergem la Castel!", "daca esti copil cuminte, ti se indeplineste visul!", "daca nu te scobesti in nas, s-ar putea sa vezi Castelul!", daca...daca...daca...
Duminica dimineata...adunare de trupe cu mic, cu mare, intr-un microbuz, veselie, fiecare canta, fiecare rade, un drum vai mama lui, dadeam cu capul in plafon tot pe rand...pentru castel si pe jos eram in stare sa merg si reuseam sa-i prostesc si pe ceilalti!
Intr-un final se zaresc turnurile, dupa 100 de ani de mers prin pustietati, ochii imi sclipeau, balele imi curgeau, mainile mi le frecam si...si...si...si ciuciu banana, incepeam sa-mi frec ochii, credeam ca nu vad bine de la caldura, in fata mea o cladire care era in descompunere, fara geamuri, fara usi, cu buruieni in jur, ba, nici macar un caine nenorocit, nimeni, nimic!!!
Cred ca am stat suparata doua zile dupa excursie.Treaba e ca nu m-am dat batuta.Anul trecut, cu treburi la Alejd, am inceput"da eu atat de tare imi doresc sa merg la Castel, sigur dupa 10 ani ne lasa sa-l vedem si in interior!".Zis si facut!
Toata lumea in masina, geamurile jos, poze in stanga, poze in dreapta, uite un copac, uite o floricica, pana cand ajungem la drumul inspaimantator, fara asfalt, vai de el.Vreo 17 km a vibrat ficatul in mine doar pentru castel!
La fel, zarim turnurile, pupilele ni se dilata, sufletul creste, de emotie transpiram in palma.Se aud bocanituri, fara nici un strop de indoiala, e lume multa.Bine, in mintea mea de copil prost, vedeam turisti straini, cu aparate foto atarnate de gat, cu palarii de paie, coborand dintr-un autocar cu tot cu ghid.Asta era in imaginatia mea bolnava, la Castel erau 4 muncitori, 3 stateau cu burta la soare si unul isi repara flecul de la pantofi, cu siguranta de acolo se auzeau bocaniturile.
De aceasta data dezamagirea nu a fost atat de mare, pe exterior avea o stare bunicica, geamuri, in interior se lucra, se lucra pe genul "Dorelule, hai tata mai cu talent!", peste 5 ani posibil sa-l vad si in interior, mai repede n-am sanse!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu